Jan
24

Spune nu prostituţiei în design!

By Zaineasca  //  diverse  //  102 Comments

Pentru că de multe ori suntem trataţi ca niste prostituate. Pentru  clienţii care au întotdeauna dreptate. Pentru cei care plătesc la final, dacă le convine. Pentru că toţi s-au născut experţi. Pentru CMYK. Pentru experienţă şi încredere.

 

Digiprove sealCopyright protected by Digiprove

102 Comments to “Spune nu prostituţiei în design!”

  • Bravo Zaineasco… Chiar si pentru RGB si Lab si Pantone… Sustin, nu stiu înca cum, dar sustin!

  • Holy mother of god, cât de mult îmi plac vizualurile. Ar fi bine daca toata tevatura nu ar exista dar din pacate ne confruntam zilnic cu astfel de oameni.

    • multumesc. da, din pacate sunt foarte multi clienti care gandesc asa. poate reusim sa-i educam putin :)) cu toate ca de multe ori ma cam indoiesc.

      • oana scumpa, nu faci o campanie de asta si pt traduceri????? nu de alta te doare mintea cand altii traduc pe 10-15 lei pagina juridica sau specializata si mai dau si REDUCERE la volum mare de lucru!!!! eu iau minim 15 EURO si nu am de gand sa fac traduceri pe mai putin. Sa vezi tu prostitutie in traduceri!!

      • Putem extrapola si in alte domenii-surori: te sustzin intrutotul, Zaineasco!

        Romanul cu banu’ gros isi poate trage un dizainer propriu pe care sa il poarte in buzunarul de la piept si sa il scoata de acolo de cate ori vrea sa se laude.

        Si sa ii zica in ce fel sa ii faca frumos. Nu de alta, dar el nu are timp sa faca astfel de nimicuri. Asa ca, mey, dizainere:…. Ca doar io te platesc! Si cum si dizaineru e si el om, saracu’, si i se face si lu’ gura lui foame… Sa traiasca si familia lui! Pai, nu???????????

  • Aaaa, faci o confuzie :) Prostituatele iau banii la inceput. De acolo expresia: “Dau banii inainte ca la curve” :)

    • :)) holy mother of prostitution.

  • excelent! asa se intampla.

  • Ideea e destul de misto dar paralela cam stramba: prostituatele nu fac reduceri, iau banii inainte si nu repeta numarul daca esti nesatisfacut. E o idee eronata ca curvele sunt de regula disperate si dispuse sa faca concesii. Exista si muritoare de foame care se prostitueaza dar in general in profesia asta nu-i tocmeala. Daca vrei o parere la rece, designerii ar avea de invatat de la metoda de business a damelor de consum. Astea au experienta de mii de ani :))

    • :)) multumesc de feedback. buna ideea. de acum sa zicem: daca tot ne prostituam, sa luam si banii inainte!

  • Eeeexcelent! We should attach one of these to every e-mail. :))

    • cu cine vorbesti? nu ma prind pentru ca post-
      ul tau e in engleza iar articolul este in romana, dar din post se intelege ca l-ai fi citit … intelegi nedumerirea mea ?

  • Daca-mi permiteti…

    Campania asta a ta ar trebui directionata catre designeri si oameni din agentii, nu catre clienti. Clientii stiu ce-i invata agentiile si ceilalti “jucatori” din piata. In goana dupa bani, se accepta orice rahat doar pentru a se aproba designul / factura campania / incasa banii.

    Daca lucrezi intr-o agentie, intrebarile si feedbackul ala ajung la tine din cauza account-ului (daca vrei, detaliez)

    Daca esti freelancer, le primesti si cateodata le accepti pentru ca: 1. Nu ai stiut sa te pozitionezi ca expert sau 2. Nu esti suficient de stapan pe skill-urile tale incat sa explici / argumentezi ceea ce faci.

    Morala povestii: nu mai dati vina pe clienti, nu acolo e problema :)

    • confirm cele spuse de Radu, problema nu este la client. Dar parerea mea este ca aici intervine cea mai “penala (ca sa fiu in registrul prostitutiei)” capcana. Relatia intre produsul creativ si clientul care il plateste nu este nemijlocita, este “supta” de o droaie de lipitori gen: client service, account-whatever, executive-whaterver etc. O parte din ele (lipitorile) din agentie (insemnind oameni care nu stiu sa se impuna fiind slabi profesional, nu cunosc produsul pe care il vind (creativitatea), nu inteleg conceptul de parteneriat cu clientul ci doar de subordonat al clientului; si o parte ale clientului (lipitorile) insemnand oameni de marketing, vanzari sau mai stiu eu ce meserii care devin peste noapte “destepti” in ale design-ului, sau cazul mai rau “echipe” de indivizi care impun niste lanturi decizionale infernal de lungi si care masacreaza orice design oricit de bun (astfel ca tu ca designer trebuie de fapt sa impaci 4 sau mai multi indivizi care nu se inteleg ei intre ei ce vor si nu sunt capabili sa delege unui singur decident sau macar sa stabileaza un set de criterii de evaluare dupa care sa jurizeze mecanic).
      Iar la asta adaug si o mareeeee masa de designeri slabi profesional care au creat de fapt acest fenomen. De ce nu mergem la dentist si incepem sa-i spunem dentistului ce sa faca ?! pentru ca nu ne pricepem si daca am incerca sa facem asa ceva dentistul te trimite la plimbare. In creativitate nu au existat “dentisti” care sa trimita clientii la plimbare …. de unde si prostitutia.

      • Au si clientii partea lor de vina: accepta lucrari facute cu laba piciorului doar ca sa faca economie – de multe ori nu-si dau seama cât de mult le dauneaza la imagine acest lucru.
        Am vazut webshop facut de ”profesionistii” mai sus mentionati – prima mea reactie a fost una de greata si n-am avut nici un pic de chef de cumparaturi…

        • Din punctul meu de vedere, problema este data de lipsa de comunicare. In acest dualism (dorinta clientului vs. conceptia designerului) se pare ca nu poate exista decat un singur castigator moral: fie designerul ca el este specialist, fie clientul pentru ca el da banii. Ideea pe care vreau sa o sublinez este ca in acest proces, ambele parti trebuie sa comunice, fiecare fiind obligata sa cedeze la anumite sugestii si idei ale celuilalt. In momentul in care fiecare din partile implicate vor invata sa coopereze pentru a obtine produsul final, si nu sa se impuna fiecare, designul va avea mult mai mult de castigat. In aceeasi idee sunt de parere ca atat clientul cat si designerul trebuie sa aiba mai mult de o intalnire pe durata realizarii sarcinii. De cele mai multe ori clientul vede ideea finala, uneori spune ca nu-i place, iar designerul trebuie sa o ia de la capat frustrat, cu pierderi de timp inutile.

          • Exact, asa cum ziceam mai sus “parteneriat” cu clientul si relatie nemijlocita intre designer si beneficiar. Sunt deja satul de “feedback-ul” primit prin cel putin doi intermediari asezonat cu “pareri” care mai de care mai competente. Eu vreau sa-i explic eu clientului de ce e bine asa si nu altfel, sa-i motivez alegerile facute cu logica din spatele lor, sa-i explic faptul ca pina sa-i prezint lui ceva, eu voi fi incercat deja toate compinatiile la care s-ar putea el gandi. Rolul meu de fapt acesta fiind, sa duc proiectul intr-o zona creativa, intr-o zona de excelenta, unde el nu poate.

  • Permitem, cum sa nu permitem :)
    Clientii sunt educati prost, de acord. Ei sunt invatati “de mici” ca designul nu se plateste. Pai, de ce sa platim daca oricum facem productia cu voi? Sa vedem daca ne place si platim dupa aia. Designerii la fel. Sunt multi care nu isi apreciaza munca si se vand ieftin. Daca tu nu te prostituezi, vor fi alti 10 clienti sau agentii care sunt pregatiti sa o faca. Campania asta nu e adresata neaparat clientilor sau designerilor, chiar daca dedicatia mea de la inceputul postului poate sugera asta. E o campanie generala, de ce nu, personala, menita sa atraga atentia asupra acestei probleme :)

  • Se poate sa faceti logo-ul mai mare?

    • Cum sa nu, punem putin roz, poate scriem si cu comic sans? :))

  • […] multe afise si detalii la Zaineasca, felicitari ei pentru […]

  • Am sa ma erijez în clientul nasol si rau. Cum spunea si Cristian Burci, fondatorul Graffiti în România, advertising-ul românesc trece printr-o criza de inspiratie. Mai mult, a spus la evenimentul de aniversare a 20 ani de Graffiti ca agentiile care nu vor inova nu le vom mai vedea. Simplu si scurt. Unde vreau sa ajung; din 2007-2008 aud de clientii prosti, de marketerii prosti, si de modul în care taie ei fara nicio mila în fondurile de advertising, în creatie etc. Da copii, dar agentiile i-ati educat PROST. Crezi ca clientul învata SINGUR ca design-ul nu se plateste, sau mai precis design-ul PROST nu se plateste? Pai nu pot sa uit cum o agentie mi-a trimis o aberatie de creatie care voia sa semnifice un rasarit de soare si oricât ma chinuiam eu tot o bila galbena pe un fundal albastru pur vedeam. Ia ghici, oare cum am reactionat?

    Bineînteles ca clientii platesc la sfârsit – ridicati capul si vedeti piata, ASA FUNCTIONEAZA! De asemenea, daca tot ati ridicat capul, priviti putin creatiile BUNE românesti… ca în afara de ROM a cam batut vântul, îmi pare rau! Advertising-ul românesc îsi merita soarta daca O SINGURA CAMPANIE a reusit sa atraga atentia la festivalurile internationale (nu vorbesc de Redescopera România care a fost o campanie de CSR).

    Si da, sunt un client rau; nu admit incompetenta, nu admit design-uri facute la misto, nu admit concepte oribile; am trecut de anii de haiducie 2004-2007 când pe orice bila galbena pe fundal albastru se cereau sute/mii de EUR. Au învatat clientii astia rai ca si ei pot pune bile galbene pe fundaluri albastre folosind de exemplu Publisher.

    Îmi pare rau de designerii talentati care cad victima acestor practici din piata, însa agentiile sunt cele mai vinovate de aceste rezultate. Este si efectul faptului ca foarte multi oameni din agentiile „vechi” au plecat sa-si faca ateliere noi, au angajat juniori (btw, daca te uiti pe anunturile de angajare, nu se angajeaza DECÂT juniori – ghici ghicitoarea mea salariu mic de ce), si au intrat la clienti cu preturi mici. Care au continuat sa se erodeze…

    • am inceput de 2 ori sa raspund si mi s-a blocat :)) revenind.

      Iti multumesc de raspuns. Mi-a placut mult si ai dreptate.

      Agentiile, designerii, clientii toti au vina lor in poveste. Accountii care vand pe nimic, designerii care se grabesc si nu le pasa, clientii care asa s-au obisnuit.

      As putea juca si eu rolul de designer nasol si rau, care isi face treaba exemplar si nu este platit din diverse motive inventate si unele chiar aberante. Nu vreau sa dau exemple de la mine. Ma bucur, in schimb, ca s-a iscat o discutie si ca se trage un semnal de alarma (chiar daca urasc expresia asta). Nu ma asteptam sa se viralizeze atat de repede, dar asta imi demonstraza inca o data ca lumea advertisingului este pregatita de o schimbare. Este foarte greu sa educi clientii, colaboratorii, chiar si designerii, Este greu sa impui acum niste reguli care inainte nu existau. E ciudat sa ceri avans cand, de fapt, nu ai incredere ca vei fi platit, la fel cum clientul nu are incredere ca va primi ceva de calitate….

      Sunt multe de discutat si sper ca incet incet vom ajunge la o intelegere, vorba aia, ca oameni suntem :))

    • Amin!

      Exact despre asta vroiam sa scriu pe blog astazi. Ai descris perfect situatia.

  • Din pacate asa se intampla cu clientii care n-au pic de bun simt sa se documenteze despre ce vor… in onditiile in care nu au deloc habar despre ceva din domeniul respectiv.

  • Cred ca toti designerii injura printre dinti cu gandul la un client cand citesc articolul.
    Din pacate clientii care “merg la tarfe” si designerii care se prostitueaza nu cred ca pot fi sensibilizati si nici nu stiu daca are rost. E un nivel al pietei si fiecare decide unde se pozitioneaza. Pentru unii e un mod de a-si manifesta puterea iar altii fac un ban cinstit fara prea multe pretentii.
    Radu are dreptate cand spune ca pana la urma e si o chestiune de aptitudini de comunicare si atitudine a designerului.
    Exista manelisti si in concluzie exista cluburi de manele dar pe mine nu ma intereseaza sa-i convertesc atat timp cat sunt alte locuri in care ma simt confortabil si pot decide unde ma duc.

  • […] campanie faina: Spune Nu Prostitutiei în Design, lansata de Oana […]

  • Ideea campaniei este grozava!!
    Faceti una va rog si pentru cei care “imprumuta” vectori si layout-uri si template-uri de pe net. Sau.. le cumpara.

  • Multumesc de instrument folositor de lucru cu publicu’! Laura, o prietena de la agentia… imi propunea un manual de verticalitate in fata platitorilor omniscienti si carora doar “importanta ego-ului si absenta timpului din dotare ii impiedica sa puna ei mana lor sa faca ceva ca lumea odata…”. Pot sa copiez linku si sa-i trimit acilea, sa-mi salvez cateva expiratii?

    • :)) bineinteles. doamne feri de clienti care stiu programe de grafica.

  • Draga Oana,

    Un link:
    http://designersof.com/post/13503882614/clean-design

    Cu drag,
    Andrei :))

  • Apreciez si sustin initiativa.

    Foarte reusite si vizualurile… si chiar daca nu ieseau bine “nu era nimic, mai le faceai inca o data” :)

    Well played!

  • Bravo, stimata! E un inceput si macar ai facut ceva, spre deosebire de noi restul care ne tooot plangem pe la beri de situatie. Eu am postat pe FB link-ul, sper ca e voie?
    Cat despre “cine e de vina”, e ca-n casnicie, pardon de expresie: se imparte vina. Fara indoiala, cate o vina avem toti si nu conteaza atat de ce parte a “baricadei” suntem, clienti, agentii/freelancers samd, cat, dupa mine, urmatoarele: cat am invatat si cat mai suntem dispusi sa invatam meserie (din carti, din scoli, facand, citind etc), cat am invatat in cei 7 ani de acasa sa ne cunoastem lungul nasului, sa ne respectam, sa fim parolisti si sa lasam “loc de buna ziua”, cat de rezistenti suntem “sindromului Ceausescu” (ca el se pricepea la toate) si, nu in ultimul rand, cat de eficient stim sa ne controlam orgoliile… Astea daca le-am rezolva fiecare cu sine insusi, poate ar merge lucrurile mai lin oleaca…
    In orice caz, felicitari pentru ca ai luat atitudine, un insight e clar acolo ca prea oftam toti…
    Ce facem mai departe?

    • Ce facem mai departe? Exact ce faceam si pana acum. Lucram, respectam deadline-uri, respectam lucrarea si clientul. Pana la urma nu ne batem joc. Si, daca e loc si se poate, educam. Ne educam pe noi, ii educam pe ei, ne educam impreuna.

      Si ma voi opri aici ca simt ca imediat imi pun mana pe inima si cant imnul national mai ceva la Marcel pavel =)).

      Spor maxim!

      • Sau mergem in piata Universitatii! HUO, jos comic sans!

  • Nu e chiar asa, draga mea… Eu sunt din categoria clientilor si stiu bine ce spun. Exista foarte multe cazuri de agentii cu NUME care dau rasol rau de tot…. Da, exista si brand manageri care habar nu au pentru ce produs muncesc si care fusheresc treaba, insa nici agentiile nu dau pe-afara de profesionalism. Hai sa fim seriosi…. In Romanica, mai e mult pana departe. Oricum, felicitari pentru ad-uri, m-au atras, am venit aici, am postat.

    • Eu ma referam la o anumita cateogorie. Exista intotdeauna si reversul medaliei. Am lucrat si eu cu clientii cu care m-am inteles din priviri, care m-au completat ca si creativ si pe care i-am completat si eu. Am intalnit totodata si clienti “from hell”.

      Vorba bancului “amandoi suntem di-vina”. :)

      S-a vorbit deja si in comentarii mult despre industrie, despre creativi, despre clienti, chiar si despre accounti. Eu sunt o fire mai sarcastica si asta a fost modalitatea mea de a imi exprima parerea. Intr-un mod creativ. Multumesc de feedback si de parerea sincera.

  • pfiuuuu… m-a uns la suflet campania asta :)

  • Cred ca mai trebuie un poster, pentru “Am vorbit de doua ori de cand ne cunoastem? Bineinteles ca o sa lucrez moca “un mic design” pentru tine, ca doar suntem prieteni..”

    Felicitari pentru initiativa!

  • Nota 10+++. Adevarul este ca asa se cam intampla. Stii ce-i prost? Ca “sefu” care te angajeaza intr-un proiect anume nu accepta niciun sfat, faci cum vrea el ca la sfarsit sa spune ca nu-i place si ar merge “altceva”..
    Pacat.. Asta se intampla si in cazul developerilor. E aceeasi treaba.

  • […] împotriva…prostitutiei in […]

  • So sad, so true. Ar trebui sa ne organizam, sa facem un club unde sa ne impartasim durerile. Ca designeri trebuie sa ne refulam multe porniri, ar fi frumos sa avem un loc unde sa ne putem exprima fara a fi judecati :))

    PS: Pe aceeasi tema cred ca o sa gasesti amuzant articolul asta http://www.27bslash6.com/missy.html

  • Eu sunt developer dar din experienta spun ca cei care accepta oferte proaste de regula nu sunt talentati asa ca o suma mica e acceptabila pentru amândoua partile.

    Cât despre discutiile cu agentiile, nu vad niciun motiv pentru ca o persoana talentata si dedicata sa se angajeze. Poate de la 15.000RON/luna în sus merita.

    Si o întrebare: de ce se foloseste o tema gratuita de WordPress ? http://wordpress.site5.net/designpile

    • Ai niid tu bi able to urite uith diacritice !

      • o sa rezolv problema cu diacriticele cat de repede. nu ma pricep la programare, si blogul mi l-am facut singura, de aia am ales o tema gratuita :) eu sunt graphic designer, nu web. si faptul ca am reusit sa-mi transfer tot blogul si sa-l aranjez a fost pentru mine o reusita :))

        • De acord 1000%. Dar cum esti doar graphic designer? nu si web designer si developer si nu stii sa si vinzi eventual? sa faci si montaje video si audio? si sa faci o cafea buna? sa te “joci” intr-un mod foarte creativ si intr-un timp record si cu action script? in timp ce revista saptamanala deja e in tipografie?

          ASTA fratilor e un alt subiect fierbinte….prostitutie d’aia fara limite adica definitia perversiunii.

  • […] Oana Olaru-Zainescu (Art Director la Imagistica) a publicat ieri un articol pe blog si o mini-campanie cu titlul “Spune nu prostitutiei în design!” […]

  • superb…bravos

    totul e cat se poate de adevarat…

  • SUPER!!! Felicitari !!!

  • BRAVO!!! adauga si cunostintele în typography ale clientului (Arial, Times New Roman, Comic Sans… and so on…)

  • Nu stiu cum e in industria voastra de advertising, dar mie ca web designer mi-a mers la inima 😀 Pot sa preiau pozele sa le las sa zburde pe facebook?

    • cum sa nu :)

  • Din pacate va imbatati cu apa rece! Dupa ce va trece euforia o sa vedeti ca nu ati schimbat nimic.

    • Daniel,

      Unii oameni reusesc, singura problema ar fi ca suntem destul de putini iar printr-o atitudine ca a ta clar nu se va schimba nimic :)

      • Din pacate tocmai atitudinea ta si a altora ca tine este problema. Nu este suficient sa va dati tari aici, online, trebuie sa fiti tari cand o sa vina clientii aia la voi.
        O sa vedeti, peste vreo 3-4 luni, ca am avut dreptate. Acuma sunteti incantati de idee, de poze, de sloganuri,etc. dar din pacate o sa va treaca euforia.

  • Tocmai de aceea trebuiesc impuse anumite conditii inca de la inceperea proiectului. Cu plata la final – niciodata nu am acceptat asa ceva.

  • Pozele de unde le ai ?

    • le-am cumparat de pe un site de stock photos.

      • Chestia asta merita nitica publicitate, da’ de se mai lateste.

  • Sustin ideea in masura de 101% Felicitari pentru executie!
    Am trai mai bine daca nu ar exista atata “prostitutie”.

  • Foarte clar mesajul pozelor .
    Felicitari .

  • Brace yourself…vin designerii frustrati!!! Hai no, fiti un pic realisiti si coborati din aburii de superioritate cu care va imbatati de ficare data cand dati de un client nou. Sunt curioasa cati dintre voi s-au dus sa-si faca mobila la comanda, au dat specialistului in mobila 10.000 de euro si i-ai zis “fratica, tu esti specialistu, fa cum zici tu ca e bine”. Sau cate dintre voi fetelor ati iesit de la coafor multumite 100% de fiecare data sau v-ati facut rochii la comanda si nu ati avut niciodata nimic de comentat(mai lunga, mai scurta, rosie nu verde este echivalentul perfect pentru fa logo-ul mai mare si roz). Sau daca nu ai chef de d-astea, te duci la IKEA si iti iei de-a gata asa cum si ei isi pot lua stock si atunci sa vezi tragedie. Credeam ca de frustrarile astea fata de clienti se trece dupa primul an de lucru in domeniu. E absolut normal sa am pretentii cand e vorba de banii mei si daca banii mei nu iti convin e absolut normal sa ma refuzi. Ceea ce ai fi putut si tu sa faci si ai fi fost mult mai productiva decat va fi vreodata aceasta mica campanie (sic). Dupa cum a mai spus cineva, principiile nu tin de foame…

    • Brace yourselfs… the haters are comming! :))

      Draga Laura, daca exista cineva care stie sa aprecieze sarcasmul, ai gasit-o aici. :) Crede-ma cand iti spun ca eu am fost intodeauna de principiul “fiecare cu p***a masii, adica in momentul in care nu ma pricep la ceva, chem expertul. De-ai stii de cate ori am mers la coafor, m-am asezat pe scaun si n-am zis nimic pentru ca aveam incredere maxima in persoana respectiva, de cate ori am acceptat un sfat de la cineva care se pricepea mai bine decat mine si exemplele ar putea continua.

      In momentul in care am un client nou am o rabdare de fier. Ii explic, ii spun avantajele si chiar dezavantajele fiecarui design pe care il propun. Sunt foarte sincera si astept asta si de la ceilalti. Dar in momentul in care isi bate joc de munca mea si se asteapta sa-i lucrez gratis cand proiectul e deja la final, atunci da, ma enervez. Si ma exprim cum stiu cel mai bine, creativ. Si daca chiar insisti, stiu ca vrei sa stii, am renuntat sa lucrez cu el. Si-mi selectez clientela. Da, principiile nu tin de foame, dar crede-ma ca dorm atat de linistita noaptea. Si merg pe strada cu capul sus. Eu nu ma prostituez pentru nimeni!
      Campania asta nu avea ca scop sa schimbe lumea advertisingului romanesc, sa schimbe gurvernul sau sa sustina o revolutie in CMYK. Era un punct de vedere. Si totusi, uite ca a avut impact si a deschis niste discutii. Sic.

      • Buna dimineata draga Oana,
        Sa stii ca si eu apreciez sarcasmul si de aceea o sa interpretez apelativul “haters” ca designer fara impersii de artist neinteles 😛
        Normal ca e frustrant cand cineva se asteapta sa faci voluntariat si te mai si f…te la cap (am facut asta zilnic, timp de 5 luni pt o…. cunostinta comuna 😉 dar asta nu inseamna ca trebuie sa iti afecteze somnul sau viata.
        Eu personal adaug intotdeauna la pretul final si suma frustrarilor si a nervilor + banii pe care i-am dat pe ranitidina si alte tratamente pt ulcerul cauzat de respectiv si apoi ii fac factura. Daca nu ii convine asta e , mi-a irosit ceva timp din viata, dar macar e doar timp. Daca as fi facut mobila si ar fi trebuit sa platesc si materialele ca apoi el sa-mi refuze produsul era mai naspa. Daca ii convine dar nu mai plateste…aici exista metode diverse de recuperare a banilor.
        Nu cred ca suntem noi designerii care sa ne facem treaba pentru premii, faima si recunostinta vesnica. Ar trebui sa fie departe de noi aceste concepte, cel putin deocamdata. O facem pentru ca avem norocul sa facem ceea ce ne place si sa mai si luam bani pentru asta. Dar n-ar fi fost corect fata de restul corporatistilor daca nu am fi avut si noi ceva impedimente, asa ca l-am primit pe clientul zgarcit, vesnic nemultumit.
        Ce vreau eu sa spun este: (introduceti aici un citat zen din Ghandi despre bucuriile vietii si cum trebuie traite ele si cum trebuie sa ne detasam de lucrurile marunte).

        • True story :)

        • In conclusion: designers make furniture 😀

        • @ Laura, pornind de la ideea ca avem norocul sa facem ce ne place, e clar sa nu mai avem nevoie si de bani pentru asta… ar fi cazul sa muncim gratis, ca doar e pasiunea si dorinta noastra nu? Revenim la dilema arta pt arta vs arta pt bani… eu cred totusi in arta pt arta si design pe bani!

    • Dau dreptate la femeie, dar nu chiar! Sunt designer si crede-ma ca stiu ca banu corupe valorile, dar doar timpul pe care-l dau in familie si la prieteni este gratis. Iti taxez toate toanele si visele pe care le ai tu noaptea legate de produsul tau. Te asigur ca ma asiguri ca iese mutual totul. Altfel iti dau skip si te asigur ca nu esti nici primul si nici ultimul. Nu lucrez cu gandul la bani asa cum clienti scriu brief-ul pentru ca design-ul lor vor face diferenta si le vor aduce profituri “extreme” dar nici nu uit ca trebuie sa fiu platit exact la timp. Stiu ca nu exista garantii pe piata de nici o parte, si m-am ars cu unii si i-am taxat pe altii mai mult, caci deaia spun. Uneori ii tratez pe clienti ca pe niste copii mofturosi si ma asigur ca sunt mai documentat decat orice stie el. Nu sunt ingamfat dar trebuie sa fiu mai intelept, daca ma fura nu ma plang caci este vina mea ca nu l-am citit. Taxez de obicei la mijlocul proiectului si trag mai tare dupa ce am luat banii ca sa ma caute si altadata. Stiu Agentii care au clienti mari si nu-si dau habar n-au ce comunica, stau f prost la concept, un exemplu este ca intr-un domeniu medical nu propui imaginea unei sali de operatie cu doctorul cu masca pe fata, pune in evidenta probabilitate mortii, iar depresia este dusmanul succesului. Publicitatea intreaga este o porcarie pentru ca incearca sa supraevalueze orice nonvaloare, valorifica consumerismul ceea ce nu este esential pentru umanitate si nici macar pentru tine personal. Manipuleaza cu tot felul de instrumente sentimentale oamenii pentru castiguri cat mai mari, de aici si imapusl de care se vb mai sus. Aici chiar daca esti client sau designer, sau angajator si te plangi de celalalta bransa ca tot nu faci ce trebuie si cum trebuie este pentru ca toti au tendite subiective din prisma propriei culturii vizuale slabe. Este un domeniu extrem de daunator si te consuma foarte mult, este impotriva comunicarii interumane deoarce ca sa poti face asta trebuie sa abordezi psihologia concurentei, sa-i elimini, etc. O alta chestiune este faputul ca ies din facultatile de arte foarte multi cu diploma, pe langa cei de la politehnica care au invatat ps-ul si au prins ieftineli. Este mare oferta de de lucru si ieftina, este usor de exploatat si mult mai rentabil pentru angajator sa ruleze “fraieri”, stiu Art Directori care fac asta! Sunt multe chestiuni pe care le afli doar prin experienta ta. Insa sfatuiest pe oricine sa evite oamenii nehotarati si pe cei care nu-si arata motivatia adevarata. Recomand designer-ilor sa se motiveze fara bani fara sa se compromita pentru cei care compara mobila si coafura cu experienta artistica, pe cei care nu stiu sa o valorifice cu adevarat. Deci laura, ca vinzi tablouri, cartofi, sosete sau cranii de om pentru tine este acelasi lucru? Arta vanzarii presupune mutualitate. Vorba lui Cedry2k “..Lasa Criza zi-mi care-i pretul tau de p…a!”.

  • […] Mbine, sunt, nu e problema, voi sa fiti sanatosi. Si buni. Indiferent de asta mi se pare insa ca merita subliniat faptul ca intr-un final, dupa ani de zile, am primit si raspunsul corect. Mdeci : Mircea Popescu January 25, 2012 at 2:23 pm […]

  • Draga….. LIKE !!!

  • Am citit de curand “Agonie si Extaz” si citind comentariile de aici imi dau seama ca in 500 de ani situatia nu s-a schimbat deloc. De-a lungul vietii sale, Michelangelo a fost obligat sa sculpteze asa cum i-au cerut clientii. Marea lui pasiune era de a sculpta marmura, dar a fost obligat sa sculpteze in bronz, sa sculpteze cu marmura de proasta calitate sau sa picteze (lucruri pe care le ura sau care nu-i faceau placere). Acum ca si atunci, clientul (cel care plateste) decide. In ciuda frustrailor sale, acesta si-a respectat intotdeauna munca si fie ca a facut un lucru in sila tot a fost capabil sa produca o capodopera. Din pacate, in viata nu facem mereu ceea ce vrem.
    Ar mai fi de mentionat ca piata este supra-saturata insemnand ca oferta depaseste cererea. De asemenea, arta ca meserie nu asigura un venit constant (asa e de cand lumea si nu vad a se schimba situatia).

  • Felicitari pentru articol! Super expresive pozele!

  • Mi se pare foarte interesanta analogia. Daca satisfacerea clientului si livrarea produsului cerut inseamna prostitutie, atunci ABSOLUT TOTI agentii comerciali din lume, fie ei producatori(se include si creatia artistica), fie ei intermediari, fie ei vanzatori, PRACTICA PROSTITUTIA!
    Din cate stiu eu asta e principiu de business, chiar principiul fundamental al business-ului. Satisfacerea cerintelor clientului!
    Cum ar fi sa te duci la restaurant si sa ceri un piept de pui la gratar cu legume natur, pentru ca vrei sa mananci mai sanatos, si sa ti se aduca un cotlet gras de porc cu cartofi prajiti, pentru ca stie mai bine bucatarul ce vrei de fapt?
    Cum ar fi sa-i spui taximetristului sa te duca la adresa cutare, si sa te duca in cu totul alta parte, pentru ca stie el mai bine?
    Si aici se poate adauga orice alt exemplu in care ceri ceva si ti se livreaza altceva.
    Si apoi nu cumva sa faci scandal, sau sa refuzi plata, ca deh, doar au muncit, au livrat ceva! Ce anume, asta e alta discutie, dar ceva au facut, asa ca trebuie sa platesti. Pai pe acest principiu incep sa cer bani de la oamenii de pe strada, ca le pot livra ceva tuturor, macar sfaturi “pretioase”, care au exact aceeasi valoare ca un design sau un concept total diferit de ce am cerut eu, adica sunt INUTILE!
    Inteleg ca sunt clienti fel si fel, unii mai buni, altii nu tocmai, dar stiti ce, PESTE TOT ESTE LA FEL. In toate domeniile sunt si clienti cu care NIMENI nu ar dori sa colaboreze, dar asta e, asa e viata. Si in afara de artisti, nimeni nu ajunge acasa dupa munca si spune “Azi m-am prostituat”, ci “Azi am avut o zi infernala”! Si a doua zi o ia de la capat, pentru ca ASA E VIATA!
    Si inchei spunand NIMENI NU V-A OBLIGAT SA FACETI ASTA! Daca nu va convine, cautati alt domeniu, dar sa nu fiti surprinsi daca si acolo e la fel.

    • Total de acord, Ciprian! De luat aminte, “designeri”-lor!

    • Mai Cipri mai, probabil n-ai inteles destul de bine ideea articolului asa ca voi incerca sa folosesc aceeasi analogie cu mici, bere si manele ca sa fie cat mai apropiata de sufletul tau.

      Problema identificata in articol, cel putin cum o inteleg io si sunt convins ca si majoritatea designerilor care se respecta si-si respecta clientii, nu e ca am gresit si dupa aia cautam scuze ca sa nu ne recunoastem greseala. De cele mai multe ori, in astfel de cazuri clientul nu stie ce vrea, nu stie sa documenteze ceea ce vrea, nu e hotarat, nu poate sa identifice ce vrea decat daca i se prezinta deja executat conceptul, nu este interesat de ce si-ar dorii clientii lui ci mai degraba de ce vrea el si posibil propiul pet (de parca si-ar cumpara propriile produse numai el), vrea discount cat mai mare, munca pe gratis daca se poate si in banii astia intra si nelipsitul “de cea mai buna calitate, sa fim cei mai tari”.

      Acum revenind la analogia cu bodega, ar fi cam asa:
      – comanzi tot ce e in meniu si la final platesti doar ce ti-a placut
      – ii spui bucatarului sa te impresioneze, sa faca ceva special care crede el ca-ti va placea. Daca nu-ti place (si e foarte posibil sa nu-ti placa pentru ca ghicitul si designul nu-s tocmai compatibile) bucatarul e incompetent.
      – ii spui bucatarului sa-ti faca mai multe variatiuni ale retetei initiale, gusti din toate dar platesti doar una dintre ele indiferent de cate iti plac. Cele care nu ies bune la gust sunt evident vina bucatarului, chiar daca tu ai dat indicatiile.
      – vrei meniu cu super reducere dar te astepti ca in loc de pasta de carne si legume modificate genetic sa primesti muschi de cea mai buna calitate si legume bio.

      E drept ca respectul fata de designeri, prin prisma numarului mare de ofertanti, nu e nemaipomenit de mare nici in afara, dar macar acolo nu ti se intampla mizerii de genul multinationalei care lucreaza in paralel cu mai multe firme fara sa te anunte si la final alege doar ce-i place, sau a ditamai firmei cu profit de milioane de dolari care se screme la cateva sute de euro si se razgandeste asupra cerintelor (non stilistice) cu fiecare nou email.

      Cat despre “vai dar ce-i asta, voi vreti sa faceti un cartel?” cum ramane de exemplu cu medicii sau dentistii la care cu greu gasesti vreunul care sa sparga piata (cu adaos comercial cam cat cel de bodega), iar la capitolul calitate, procentul celor foarte slab pregatiti sau escroci de-a dreptul, este mult mai mare. Din pacate pana nu scapam de bube precum sindromul cartii de colorat, al respectului doar cu forta / de nevoie, al idolatrizarii unei diplome de facultate etc, slabe sanse sa vedem o schimbare de atitudine fata de domeniul asta.

      Nu cred ca are sens sa mai discutam de “da ce bah, lasa ca tu si-asa n-ai costuri” ca mi se face rau. Neglijand chiar si restul costurilor cu hardware, software si utilitati (deloc neglijabile), a spune ca timpul e o resursa gratuita e poata cea mai buna dovada a ignorantei ridicata la rang de arta.

  • Si unde spun nu?

  • […] campanie faina: Spune Nu Prostitutiei în Design, lansata de Oana […]

  • Pacat ca nu e ideea ta, designtaxi dot com/news/351395/Confessions-Of-A-Designer-What-Goes-On-In-A-Designer-s-Mind/?utm_source=feedburner&utm_medium=twitter&utm_campaign=Feed%253A+designtaxi_news+%2528TAXI+Daily+News%2529 !

    • e identic! incredibil!

  • …p’aia cu “as vrea sa-mi faceti ceva frumos’ o stiti?

  • Buna Oana. Nu lucrez in design dar am ceva contact cu fotografia si machiajul. Si mai ales am cunostinte economice. Ceea ce voi propuneti aici e un cartel. Hai sa ne unim si sa cerem bani mai multi pentru munca noastra. O astfel de structura dezavantajeaza puternic cumparatorul care in scurt timp se va reorienta. In plus concurenta este un proces natural si se manifesta atat prin cresterea calitatii cat si prin scaderea preturilor sau oferirea de servicii suplimentare. O piata fara concurenta inceteaza sa evolueze si moare. Ceea ce cred eu ca lipseste pe piata voastra este ierarhizarea. Lumea pur si simplu nu stie ce e aia design bun si design prost. In fotografie lucrurile sunt mai asezate. Fotografii buni sunt recunoscuti si isi permit sa ceara preturi mari stiind ca munca lor e apreciata de o categorie larga de consumatori. Ai asta desi nu cred ca exista domeniu mai masacrat de amatori decat fotografia. Deci practic voi aveti nevoie de formatori de opinie. De critici de design care sa spuna ce e bun si ce e prost. Aveti nevoie de un pitipoance.ro pentru design unde practic sa desfiintati orice esec in materie. E imposibil ca un designer care face compromisuri sa iasa la sfarsit cu un produs de calitate. Ca urmare cei care nu fac compromisurile ar trebui sa se bucure de o recunoastere mai mare si sa isi permita in consecinta si preturi mai mari. Campania ta, desi placuta ochiului si amuzanta, se opune individualismului uman si nu are nicio sansa de reusita. Creeati-va idoli. Eroi ai designului a caror parere sa fie absoluta si nepusa la indoiala de nimeni. Si cand ei vor cere sume astronomice pentru munca lor, vor aparea o serie intreaga de trepte sub ei pe care sa se aseze fiecare in functie de valoare.

  • […] de român care considera o realizare imensa faptul ca a reusit sa treaca granita, da peste campania Oanei pe facebook. Nu întelege nimic din ea si începe sa comenteze despre prostitutie si […]

  • Da! Se aplica si în muzica!

  • si te rog acorda putin timp si pentru diacritice ca vad ca nu merg..

  • […] In urma cu ceva timp o blonda desteapta de la Cluj a facut ceva finut care s-a viralizat rapid: Spune NU prostitutiei in desin. O idee buna, cu visualuri foarte bune. A fost apreciata si preluata, cu […]

  • […] “p? net”, fie ca reprezinta o firma sau propria persoana. Totul a pornit de la o campanie desteapta de la sfârsitul lunii ianuarie, care a fost preluata ieri de o agentie de turism. Nu sunt […]

  • […] a f?cut acum câteva zile o campanie extrem de fain?: Spune NU prostitu?iei in design! Excep?ional f?cut?, a prins foarte repede, aproape toat? lumea activ? prin online a v?zut-o, […]

  • […] simplu….Z?ineasca a conceput (creat cum vrei s?-i spui) o campanie super interesant? despre prostitu?ia în design. Toate bune ?i frumoase pân? când cel (cei) de la InfoTravelRomânia au considerat c? poate […]

  • […] cu piuli?e lips? s? fii? (auto-cenzura strikes again) Serios? Mi-a pl?cut teribil campania lui Zaineasca despre prostitu?ia din design. De?i nu lucrez în domeniu, mi-a placut conceptul ca ?i punerea […]

  • […] 24 ianuarie Oana a început o campanie subtil?  împotriva prostitu?iei din design. Ast?zi departamentul crea?ie al InfoTravel […]

  • […] Z?inescu a f?cut, cu numai câteva zile în urm?, o campanie care poart? numele de Spune NU prostitu?iei în design. Toate bune. Sau nu. Pentru c? online-ul este plin de ciorditorinci. Ciorditorincul este acea […]

  • […] Oana Olaru-Z?inescu, o designeri?? talentat? din Cluj, a ini?iat luna trecut? „Spune nu prostitu?iei în design”, o campanie online pentru respectarea designerilor – o idee cinstit?, trei declin?ri vizuale, […]

  • […] s-a iscat mare tamtam în online si pe buna dreptate! InfotravelRomania a furat ideea campaniei Zaineascai si a mutat-o în turism. Si sincera sa fiu, daca facea miscarea asta cu mai mult tact chiar […]

  • […] Asta e cel mai siropos. Luna trecuta a prins contur o idee de campanie impotriva prostututiei în lumea designului web. […]

    • po-ti sa imi dai si mie un link ? euromarketro at gmail dot com

  • […] a venit cu o idee ce a iesit un viral frumos. Spune nu prostitutiei în design. Iar domnul de la Info Travel Romania (Petre Dordea) s-a folosit de aceasta idee pentru a spune nu […]

  • […] let me explain: Zaineasca a facut amu ceva vreme o campanie impotriva prostitutiei in design. Foite flumoasha, viralizata de-a dreptul, cunoscut la ea o tara intreaga. Tzucu-i guritza ei ca […]

  • Bravo ! e valabil in toate domeniile!
    Abia cand o sa inceapa sa “dispara” astfel de obiceiuri, putem spune ca suntem pe drumul cel bun…pana atunci ….toti “amatorii” fac ” business”

  • daca as avea ti-as da 3000 euro pentru ideea expunerii… asa trebuie sa iti ofer doar aprecierea mea !!!! am 3 domenii de activitate in care mi-am luat-o in freza datorita prostitiei profesionale….

  • Sustin! Ma distreaza cei ce scriu cate 60 de linii despre lucruri evidente. Publicitatile astea atrag atat de multi oameni… ce au facut chimia sau biologia.

  • lipseste din campanie un element foarte important. Adauga si tu niste gangnam style :))))))))))))))))

  • Si pe englezaaaa, te rog mult! Foare buna idea, felicitari!

Leave a comment

surse foto

Royalty Free Images

centrul frumusetii romanesti

   Beat diabetes   Diabetes diet