Scrisoare din cazarmă

Dragă mamă, dragă tată

Am ajuns cu bine la cazarmă destinaţie. Drumul nu a fost aşa lung cum credeam şi am ajuns înainte de lăsarea serii. Vă rog mult când mă mai trimiteţi la boot camp, să nu mă mai minţiţi că plec în tabără la mare. S-ar putea să-mi fie frig, că aici e munte, nu glumă. Dar e frumos, nu mă plâng, că nu cred oricum că am voie.

Colegii de cameră sunt foarte drăguţi şi mi-au promis că dacă îs cuminte mă lasă să-mi aleg paturile pe care tre să le strâng mâine dimineaţă. Am primit şi cina foarte bună şi programul pe următoarele zile. Sper să rezist, am înţeles că plângăcioşii sunt puşi la colţ. Ne-am întâlnit şi cu ceilalţi copii şi mi-am făcut prieteni noi. Am primit de la Gaben o cană cu Zăineasca. O ascund bine să nu cumva să o pierd.

Ziua 1

ora 8
Ne-am trezit  am plecat să facem înviorarea. A trebuit să mergem până la un izvor din apropiere. Noroc cu Tito*, care ne-a ajutat să păstrăm ritmul. Am vrut să fac baie la izvor da nu mi s-a dat voie, cică oamenii îşi mai iau apă de acolo.

ora 9
Am luat micul dejun şi ne pregătim de primul antrenament. Eu mă bucur că primim mâncare multă şi bună.

ora 10
Ne aşezăm cuminţi la soare şi începem să facem yoga. Eu sigur am atins a 7-a chakra, dar Sanda a zis că îmi ascunde pastiluţele roz dacă mai vorbesc prostii.

ora 11
Facem un curs de prim-ajutor, că ştiţi cât de des mă accidentez io prin casă. Am aflat că nu se mai foloseşte garoul, ceea ce m-a cam dezamăgit fiindcă era singura chestie pe care o ştiam şi eu.

ora 12
Mâncăm iar. Eu sunt cea mai fericită.

ora 13 (a sosit, omu negru n-a venit)  – îmi aduc aminte de copilărie. Lenevim la umbră. Tragem o tură de plimbare până în sat. Cumpărăm cercei. Cântăm “cine ţi-o mai lua cercei”. E redundant.  Sanda mă lasă să hrănesc pisoii ca să încerc să devin mai responsabilă. Mă umplu de pipi (de la pisoi, nu de la mine).

ora 14
Apare Adi Hădean care ne pune la muncă. Facem pâine. Sunt mândră de mine că reuşesc să fac un aluat bun bun pe care îl lăsăm apoi la dospit. Între timp pregătim şi legumele pentru grătar şi mă lasă să amestec în mojar. Învăţ să fac diferenţa dintre anason şi cimbru. Apare şi carnea. Inima îmi saltă în piept de bucurie. Vom mânca iar!

ora 16
Miki ne cheamă la un curs de tae bo şi tonifiere. Îmi place că mă lasă să dau cu pumnu. Îmi amintesc de Karate Kid. Ce vremuri. Încheiem cu tai chi, dar mă abţin de la alte comentarii de frică să nu-mi confişte careva şi paharul de vin.

ora 17
Ne batem cu apă în frunte cu Sebi. Câştig. Nu mai am voie să intru în grădină.

ora 18
Aflăm că o să avem şi desert, tartă cu mere şi caramel. Sărbătoresc în mine. Mă cam dor muşchii de la flotări dar am auzit că trece cu dulciuri multe. Îmi propun ca mâine să nu mai am nicio febră.

ora 19
Începem să punem legumele şi carnea pe grătar. Îmi place în tabăra asta că mâncăm. Între timp mă delectez la poveşti cu Denisa – care e o scumpă, la un pahar de vin.

ora 20
Mâncăm, mâncăm, mâncăm. Iau nişte sos incredibil de iute de la Emil. Îmi pare rău.

ora 22
Dăm stingerea să nu ne vadă lumea că mai stăm la vin pe terasă. Mai stăm la vin pe terasă.

Ziua 2

ora 8

Ne ridicăm cu greu din pat. Degeaba am mâncat dulciuri, încă am febră musculară.

ora 9
Luăm micul dejun cu multă cafea pe terasă. Mâncăm din pâinea pe care o făcusem ieri. Ne căutăm fiecare pâinica lui. Eu o iau pe aia mai faină făcută de Adi şi mă laud că e a mea.

Stăm pe terasă şi ne relaxăm. Povestim, râdem, glumim, nu părăsim incinta.
Plecăm încet încet pe rând înspre casă. O să-mi lipsească acest boot-camp. M-am simţit tare bine împreună cu:  Adrian Hădean şi Raluca, Denisa şi Sebi, Groparu cu Anca şi Gropărelu’ (genial copil), Gaben şi Ramona, TVdece-ii mei dragi, Foodie şi Mihaela. Şi să nu le uit pe Sanda şi Miki care ne-au ajutat să ne regăsim echilibrul.

Chiar dacă pentru noi a fost mai lejer, merită să încercaţi un boot-camp adevărat. O să plecaţi de acolo schimbaţi, cu poftă mai mare de viaţă (yoga rules). Găsiţi aici mai multe informaţii şi progamele din care puteţi alege.

*Eu şi Tito

Copyright protected by Digiprove © 2011